trafic.ro ranking

trafic.ro Diabetul MODY: particularităţi de diagnostic şi tratament | Nutritionist Cluj

Diabetul MODY: particularităţi de diagnostic şi tratament

!Aceasta pagină este destinată medicilor diabetologi sau medicilor de alte specialităţi care întâlnesc în practică forme atipice de diabet zaharat. Dacă sunteţi pacient şi există suspiciunea unei forme rare de diabet, adresaţi-vă medicului specialist diabetolog.

Mutaţii genetice în MODY: MODY 1: HNF-4α, MODY 2: glucokinaza, MODY 3: HNF-1α, MODY 4: IPF-1, MODY 5: HNF-1β, MODY 6: NeuroD1/Beta2.

Criterii de suspiciune a unui diabet MODY/monogenic:

-diabet non-cetozic;
-fenotip asemănător cu DZ tip 2, dar cu debut precoce (în general sub 25 ani);
-transmitere autosomal dominantă (uneori cu penetranţă variabilă); cel puţin 1 părinte afectat;
-tipuri particulare de răspuns insulinic la TTGO sau la antidiabetice orale din diferite clase (in mod particular sulfoniluree şi meglitinide);
-diabet diagnosticat în primele 6 luni de viaţă;
-manifestări extrapancreatice.

Nivel de hiperglicemie: severă: MODY 1, 3, 5, 6), moderată: MODY 2, 4.

Modificări de microangiopatie: frecvent: MODY 1, 3; rar: 2. Necunoscut: restul tipurilor.

Particularităţi clinice:

MODY 1: normoponderali, penetranţă completă, vârsta: 7-40 ani, răspuns progresiv scăzut la sulfonilureice, dar impredictibil (inclusiv cazuri raportate cu răspuns menţinut timp de 40 de ani); mecanism: defect insulinosecretor; mutaţie HNF-4α, similarităţi clinice cu MODY 3.

MODY 2: mutaţie heterozigotică a genei glucokinazei, defect de senzor glicemic; debut în general prepubertar; curbă glicemie-insulinosecreţie deplasată la dreapta, răspuns secretor insulinic normal la arginină; glicogenogeneză scăzută şi neoglucogeneză crescută, insuficient frenaj al producţiei hepatice de glucoză prin hiperglicemie; penetranţă completă; hiperglicemie stabilă pe termen lung, complicaţii microangiopatice sub 5%; tratamente viitoare posibile: activatori de glucokinază; tratamente actuale: sulfonilureice (cu atenţie la creşterea pragului de răspuns neuroglicopenic), metformin, insulină;

MODY 3: mutaţii heterozigote de HNF-1α; 3% din DZ “tip 2” în UKPDS; defect mixt: insulinosecreţie şi insulinosensibilitate (date contradictorii: clampul euglicemic arată o diminuare a insulinosensibiltăţii, probabil prin glucotoxicitate beta-celulară); alterare a următoarelor faze ale secreţiei insulinei: insulinosecreţia bazală, peak-ul precoce, insulinosecreţia indusa de glucoză sau arginină; particularitate TTGO: creştere semnificativă la 2 ore, de la o glicemie bazală cvasinormala; expresie tisulară HNF-1α: pacreas, ficat, rinichi, tub digestiv, alte organe. La nivel renal: reducerea expresiei transportorilor SGLT-2 la nivelul tubului proximal, explicând glicozuria (“diabet renal”) ce poate precede hiperglicemia. Alte particularităţi: HDL crescut (în contrast cu HDL scăzut, în tipul 2). Debutul diabetului: în medie la 22-26 ani, postpubertar; raportări de cetoacidoză la debut, ce poate orienta spre MODY-3 în absenţa markerilor diabetului tip 1A (anti-GAD, anti IA2). De asemenea, anumite cazuri de diabet tip 1B ar putea fi, în realitate, MODY3. Repere orientative în diagnostic: nivel seric normal de trigliceride, absenţa hipertensiunii arteriale, responsivitate spectaculoasă la sulfonilureice, cu evoluţie în timp similară cu cea din DZ tip 2; Complicaţii microvasculare: incidenţă similară cu diabetul tip 1 sau tip 2, în raport cu durata diabetului si echilibrul glicemic, complicaţii macroangiopatice: rare comparativ cu DZ tip 2. Urmărire: similară cu DZ tip 1, în contextul unor prevalenţe asemănătoare ale modificărilor microangiopatice; Tratamente uzuale în MODY3: sulfonilureice, insulină. Asocieri raportate: poliadenomatoză hepatică, cu posibile complicaţii severe – în familii, expresie variabilă a diabetului şi atingerii hepatice. Urmărire particulară: ecografie abdominală periodică, evaluare periodică a complicaţiilor microangiopatice. Similarităţi clinice cu MODY1.

MODY 4: debut ca diabet neonatal permanent, cu agenezie pancreatică şi insuficienţă exocrină, hiperglicemie severă; foarte rare cazuri;

MODY 5: diabet precoce cu disfuncţie renală (chisturi, anomalii morfologice pielo-caliceale; boală glomerulochistică, oligomeganefronie; atipii ale tractului genitor-urinar, hepato-biliare (uneori doar ca hipertransaminazemie, fără suport morfologic decelabil prin testele uzuale); similarităţi cu MODY-3, dar cu fenotip variabil (mutaţiile HNF-1β pot avea indicaţie de depistaj genetic familial chiar în absenţa diabetului).

MODY 6: diabet asemănător cu DZ tip 2, dar cu agregare familială de tip autosomal dominantă.

Particularităţi de tratament: MODY-2: antidiabetice orale, pe parcursul sarcinii, în acord cu profilele de siguranţă în vigoare; insulinoterapie, în cazul macrosomiei fetale. MODY-3: debut cu sulfonilureice în doze mici; insulină în timpul sarcinii; în acord cu ghidurile curente, sulfonilureice în timpul sarcinii.

Terminologie: MODY (acronim pentru Maturity Onset Diabetes of the Young) este un termen a cărui utilizare scade în favoarea termenului “diabet monogenic”, care reuneşte MODY, diabetul neonatal tranzitor şi diabetul neonatal permanent.

Consiliere genetică: MODY-2: probabilitate de transmitere de 50% a mutaţiei la fiecare copil; MODY-3: probabilitate de transmitere de 50% a mutaţiei la fiecare copil.

Autor: Dr. Adrian Copcea, specialist diabetolog, Cluj-Napoca.
Publicat: 05 aprilie 2011 @ www.NutritionistCluj.Ro

REFERINŢE:

1. André Grimaldi. Traité de diabetologié. Ed. Flammarion, 2005 (limba franceză).

2. Ghid ISPAD: the diagnosis and management of monogenic diabetes in children and adolescents (online, format pdf)

3. DiabetesGenes.Org

4. Murphy et al. Clinical Implications of a Molecular Genetic Classification of Monogenic Beta-cell Diabetes.



FORUM SI COMENTARII (nu necesita inregistrare)

top
free counters