Regimul vegetarian: poziţia ştiinţei

Regimul vegetarian nu este o dietă, ci un stil de viaţă la care aderă multe persoane, din convingeri psihologice, religioase, filosifice, sau pur şi simplu din dorinţa de a avea o sănătate mai bună, pe care o asociază cu vegetarianismul. Dealtfel, ştiinţa nu poate să contrazică faptul că regimul vegetarian, în sensul corect în care se respectă toate regulile alimentaţiei sănătoase, este asociat cu beneficii asupra sănătăţii. Există însă şi o percepţie incorectă, ce caracterizează persoanele mai puţin informate care au senzaţia că eliminând carnea sau produsele animale din alimentaţie au aderat la un regim vegetarian. Conceptul adevărat de vegetarianism nu se referă doar la eliminarea unor tipuri de alimente, ci la un ansamblu echilibrat, care impune, pentru o bună sănatate, alegerea unei diversităţi de alimente şi acoperirea nevoilor normale de substanţe nutritive. Etimologia termenului vegetarian este, conform celei mai vechi organizaţii în domeniu (The Vegetarian Society, Marea Britanie), cuvântul latin „vegetus” însemnând „viu”, calificativ atribuit senzaţiei pe care vegetarienii o asociază cu acest stil de viaţă.

Beneficiile vegetarianismului sunt discutate din două perspective.

Una este aceea conform căreia beneficiile rezultă din eliminarea produselor animale, subiect actual de dezbatere ştiinţifică.

A doua, acceptată în unanimitate de instituţiile medicale, se referă la beneficiile unui consum adecvat de fructe şi legume, beneficii ce recomandă aceste grupe alimentare nu doar vegetarienilor ci tuturor persoanelor care urmăresc să aibă o alimentaţie sănătoasă.

În fapt, regimul vegetarian bine înţeles şi conceput poate fi încadrat ca şi categorie a alimentaţiei sănătoase. Promotorii acestui regim sunt la curent cu toate poziţiile ştiinţifice, şi fac recomandări care să acopere şi toate posibilele „reproşuri” care s-ar putea aduce. Mai mult, chiar societăţile (medicale) de nutriţie fac recomandări speciale pentru categoria de persoane care adoptă regimul vegetarian, pentru a preveni posibilele deficite nutriţionale, la o categorie largă de populaţie.

Poziţiile medicinii moderne se bazează pe dovezile ştiinţifice disponibile. Întrucât vegetarianismul este un subiect important în nutriţie, studii mari au evaluat impactul regimului vegetarian asupra stării de sănătate şi mortalităţii. Principalele cercetări ştiinţifice (Oxford Vegetarian Study, Health Food Shoppers Study şi EPIC-Oxford), realizate pe zeci de mii de persoane între anii 1970 şi până în prezent, au ajuns la concluzia că nu există nicio diferenţă cu privire la mortalitatea persoanelor vegetariene comparativ cu cele non-vegetariene incluse în cercetare. Diferenţele constatate între vegetarieni şi non-vegetarieni s-au referit la o tendinţă spre o mai mică mortalitate prin boli cardiovasculare la vegetarieni (explicabilă prin nivelele mai mici ale colesterolului), dar o mai mare rată a mortalităţii prin boli neuro-psihice.

Numeroase alte cercetări au furnizat date ştiinţifice cu privire la regimul vegetarian şi la posibilele riscuri şi beneficii, datele disponibile în prezent semnalând anumite tendinţe:

-scăderea riscului de diabet tip 2 şi obezitate;
-scăderea apariţiei şi mortalităţii prin cardiopatie ischemică;
-scăderea riscului pentru diverse cancere;
-creşterea riscului de anemie feriprivă (deficit de fier), anemie megaloblastică (deficit de vitamina B12);
-creşterea riscului de osteoporoză (deficit de calciu şi vitamina D);
-creşterea riscului de hipotiroidism (deficit de iod);
-creşterea riscului de tulburări de comportament alimentar la tineri;
-creşterea riscurilor pentru făt în timpul sarcinii;

De menţionat că aceleaşi beneficii există şi la non-vegetarienii care au un consum adecvat de fructe şi legume. În acelaşi timp, riscurile (în special cele din perioadele de sarcină, alăptare, inclusiv pentru făt/sugar, şi la vârstnici) sunt prezente atunci când planul nutriţional nu este bine conceput (implicit absenţa suplimentelor acolo unde ar fi cazul). Cu toate acestea, Asociaţia Dieteticienilor Americani menţionează că şi vegetarianismul strict (‚vegetalismul’ sau „veganismul”) poate fi compatibil cu sarcina, alăptarea şi alte perioade vulnerabile la deficitele nutriţionale potenţiale, cu condiţia ca alimentaţia să fie „bine concepută”.

top