Micronutrienţii şi sănătatea

♦ Cantitatea substanţelor nutritive din alimentaţie (nutrienţi) delimitează două mari categorii: macronutrienţii, acele substanţe care aduc energie (calorii): glucidele, lipidele şi proteinele, şi micronutrienţii, substanţe care nu aduc energie dar care sunt utilizate în diferite procese chimice în organism.

♦ Micronutrienţii sunt vitaminele şi sărurile minerale. La rândul lor, sărurile minerale (mai exact elementele minerale) cuprind macroelemente şi microelemente, care sunt, aşadar, subclase de micronutrienţi (microelement şi micronutrient nefiind, astfel, termeni sinonimi).

♦ Nu toate substanţele din alimente sunt cunoscute, nici măcar cele aflate în stare brută în plante. Această observaţie explică de ce pentru unele substanţe există recomandări clare şi bine fundamentate (de exemplu calciu, magneziu, vitamina C etc.), în timp ce alte substanţe sunt mai puţin notorii în prezent şi nu beneficiază de recomandări standardizate pentru consum. Astfel de substanţe sunt fitosterolii, fitoestrogenii, polifenolii, carotenoizii. Acestea nu sunt nici vitamine nici elemente minerale, dar ar putea fi incluse în categoria micronutrienţilor, alături de vitamine şi elemente minerale. Rolurile benefice pe care le au în organism le-ar putea conferi atributul de „probiotic”, care defineşte un impact pozitiv asupra sănătăţii. Unii autori preferă gruparea vitaminelor şi a acestor substanţe cu variate efecte benefice sub termenul de „fitomicronutrienţi”, marcând în termen provenienţa vegetală.

♦ Efectele pozitive ale fructelor, legumelor şi cerealelor nerafinate (desigur, în cadrul unei alimentaţii echilibrate) pot fi datorate nu doar unor substanţe bine studiate până în prezent (de exemplu vitamina C, fibre), dar şi altor substanţe care în zilele noastre sunt puţin sau deloc cunoscute în populaţie: flavonoide, izoflavone, antocianine, catehine, tanini, acid ferulic, carotenoizi, glucozinolaţi, steroli, stanoli etc. Există, în acelaşi timp, şi substanţe aparţinând acestei categorii care beneficiază nu doar de cunoaştere dar şi de un larg consum. Binecunoscuta cafeină este un fitomicronutrient din categoria polifenolilor. În numeroase cazuri, rolul substanţelor din această categorie în prevenţia bolilor cardiovasculare, neoplazice, metabolice a fost confirmat prin cercetări ştiinţifice, o mare parte din fitomicronutrienţi acţionând prin combaterea stresului oxidativ, un proces metabolic implicat în numeroase afecţiuni (efectul fiind denumit ‚antioxidant’). Pe de altă parte, includerea dezechilibrată a unor surse vegetale în alimentaţie, pentru o anumită componentă nutriţională, poate aduce după sine şi efecte adverse. O exemplificare elocventă ar fi legătura dintre consumul excesiv de fructe şi apariţia sindromului metabolic sau creşterea LDL-colesterolului.

♦ Industria alimentară şi comerţul s-au adaptat la avalanşa de noţiuni privind micronutrienţii din partea lumii ştiinţifice. Dealtfel, micronutrienţii constituie o preocupare importantă a „nutriţioniştilor” comerciali, care exploatează din plin informaţiile larg disponibile privind diferite surse de diferiţi micronutrienţi: „consumaţi broccoli pentru că este foarte bogat în vitamina C”, „consumaţi afine pentru că sunt antioxidante”, „salatele trebuie să conţină spanac sau lăptuci deoarece conţin riboflavină” .ş.a.m.d.

♦ Din păcate omenirea este departe de a aborda în prezent o alimentaţie preventivă, funcţională sau probiotică pe scară largă, în contextul în care marile probleme de nutriţie ale ţărilor civilizate sunt obezitatea, diabetul zaharat şi bolile metabolice. În acest context, procuparea pentru micronutrienţi trebuie să vină, firesc, după preocuparea pentru o alimentaţie echilibrată măcar în macronutrienţi şi calorii, şi o activitate fizică curentă.

Cuvinte cheie: micronutrienţi, vitamine, minerale, antioxidanţi, probiotic

top