Excesul şi deficitul de vitamine liposolubile

♦ Afecţiunile ce implică metabolismul vitaminelor cuprind deficitul (hipovitaminoze) sau excesul de vitamine (hipervitaminoze) în organism. Metabolismul specific fiecărei vitamine determină implicaţiile lipsei sau excesului asupra sănătăţii.

◊ Vitamina A este importantă în primul rând pentru funcţia ochilor. Carenţa de vitamină A reprezintă o problemă de sănătate publică în ţarile în curs de dezvoltare, unde cauzează afecţiuni oculare de ordinul milioanelor precum şi numeroase infecţii. Invers, hipervitaminoza A apare rar, ca intoxicaţie acută, ce poate fi recunoscută, în context sugestiv, prin coloraţia galbenă a pielii (carotenodermie). Suplimentarea cu vitamina A trebuie supravegheată medical, datorită efectelor periculoase ale dozelor mari (efecte care nu apar la consumul de carotenoizi prin alimentaţie). Sursele de vitamina A sunt foarte diverse – animale (ficat, ouă, lactate nedegresate) sau vegetale (legume verzi, morcovi, citrice etc.).

◊ Vitamina D este o componentă importantă a metabolismului oaselor, contribuind prin mai multe mecanisme la absorbţia calciului în organism şi în final la încorporarea lui în ţesutul osos. Unicitatea metabolismului vitaminei D constă în necesitatea expunerii la soare pentru o cantitate suficientă de vitamină activă. Deficitul de vitamină D este frecvent în numeroase categorii ale populaţiei (vârstnici, persoane cu obezitate) şi caracterizează inclusiv laptele matern. Din acest motiv suplimentarea este necesară în nutriţia sugarului, vârstnicului, persoanelor cu o expunere redusă la soare şi altor categorii. Implicaţiile deficitului vitaminei D in nutriţie şi diabetologie sunt intens cercetate. Dozarea incorectă, dar prin exces, a suplimentelor poate conduce la hipervitaminoza D şi hipercalcemie. Ficatul, carnea de peşte şi lactatele nedegresate sunt surse importante de vitamina D.

◊ Vitamina E este un antioxidant. Acest efect este asociat cu scăderea riscului de boli neoplazice şi degenerative, în schimb rolul protectiv în afecţiunile cardiovasculare nu este confirmat prin dovezi puternice. Atât deficitul cât şi excesul de vitamina E sunt rare în ţările civilizate. Sursa principală de vitamina E sunt uleiurile vegetale.

◊ Vitamina K este vitamina coagulării („koagulation”). Deficitul de vitamina K la adulţi este rar, exceptând situaţiile tipice pentru deficitul de vitamine liposolubile (boli hepatice, biliare, intestinale) şi tratamentul cu anticoagulante orale sau antibiotice cu spectru larg care afectează bacteriile intestinale producătoare de vitamina K. Administrarea de vitamina K se face în majoritatea cazurilor ca medicament, şi nu ca supliment.

♦ Un punct comun în metabolismul acestor vitamine este posibiltatea excesului, prin stocare, în general prin administrarea de suplimente în doze prea mari.

♦ Invers, deficienţele pot apărea în cadrul unui grup de boli care interferă cu absorbţia, metabolizarea şi stocarea acestor vitamine: boli intestinale, hepatice, biliare.

♦ În cele din urmă, anumite medicamente pot influenţa metabolismul vitaminelor liposolubile, motiv pentru care în cazul în care există boli şi tratamente cronice, suplimentarea acestor vitamine trebuie discutată cu medicul.

Cuvinte cheie: vitamina A, D, E, K, hipervitaminoza, carenta

top