Grăsimile (lipidele): o necesitate

♦ Grăsimile (lipidele) sunt substanţe deosebit de importante în organism. Ele intră în structura membranelor, sunt o sursă de energie (inclusiv ca rezerve), intră în compoziţia hormonilor, contribuie la absorbţia vitaminelor, coagulare, imunitate etc. Metabolismul lipidelor este de o complexitate ce nu poate fi percepută într-o singură privire, el cuprinzând numeroase circuite (al trigliceridelor, colesterolului) sau sisteme (cardiovascular, digestiv, nervos, imunitar etc.).

♦ Mulţi din termenii utilizaţi în clasificările chimice ale lipidelor din organism sunt cel puţin neprietenoase pentru domeniul „popular” al nutriţiei: glicerofosfatide, sfingolipide, lipoproteine, glieride, steroizi, gangliozide, eicosanoizi, prostaglandine, leucotriene, endocanabinoizi etc. Enumeraţia lor nu are decât rolul de a sublinia faptul că grăsimile sunt o componentă activă a organismului, ce trebuie privită cu atenţie, întrucât modificările de funcţionare a lipidelor se reflectă în alterarea stării de sănătate: ateroscleroză, dislipidemii, obezitate, diabet zaharat etc.

♦ Pe de altă parte, rolul lipidelor din alimente este din ce în ce mai mediatizat: tipuri de uleiuri, lipide esenţiale, acizi graşi omega 3, omega 6, margarine, produse degresate, MUFA, PUFA etc. Multe din elementele mediatizate se bazează pe percepţia efectelor grăsimilor, care pot fi, pe de o parte, benefice pentru organism (şi atunci merită promovate), sau, pe de altă parte, nocive (şi atunci merită combătute). Industria s-a adaptat la realităţile provenite din ştiinţă sau la impresiile lăsate de ştiinţă, şi transmite mesaje pe care le consideră eficiente (de la mesaje corecte – de exemplu beneficiile seriei omega-3, până la mesaje de tipul „ulei fără colesterol”, uleiul neavând, oricum, de ce să conţină colesterol).

♦ Lipidele sunt necesare, dar într-o anumită proporţie care ţine cont de implicaţiile lipidelor: greutate, ateroscleroză, funcţii obligatorii. Instituţiile oficiale din domeniul nutriţiei şi-au definit repere tehnice pentru ce trebuie să fie prezent şi între ce limite. Încep să fie bine cunoscute grăsimile care nu trebuie să lipsească din alimentaţie (grăsimile numite „esenţiale”): acizii graşi omega-3 şi omega-6. Acestea ar trebui să reprezinte 6-10% din calorii (conform consensului de experţi de la Barcelona din 2009). Asociaţia Cardiologilor Americani (AHA) recomandă, în acest sens, ca pentru un aport zilnic de 250-500 mg EPA + DHA (acizi omega-3) să se consume cel puţin două porţii de peşte pe săptămână. Recomandările specifice merg mai departe cu privire la acizii omega-6, pentru care se definesc nu doar necesităţile (de ex. 4-8 g/zi de acid linoleic, AL) ci şi un raport optim faţă de omega-3, încât acizii omega-6 să nu depăşească anumite limite. Din nefericire, problemele de „reglaj fin” cu privire la cantităţi minime şi proporţii optime sunt încă departe de a fi aplicabile în practică, unde problemele majore în domeniul lipidelor cuprind, în cele mai multe cazuri, situaţii de exces.

Cuvinte cheie: grăsimi alimentare, lipide, roluri, esenţiale, omega 3, omega 6

top