Tipuri de glucide: glucide bune – glucide rele?
♦ Clasificările medicale pentru glucide sunt de multe ori prea complicate pentru o persoană nespecializată: mono, oligo- şi polizaharide, oze şi ozide, intrinseci şi extrinseci etc. Unele glucide se metabolizează cu ajutorul insulinei, altele fără. Unele glucide se digeră, altele nu. Din toate aceste puncte de vedere, este de înţeles că au apărut concepte mai simple, adresate populaţiei largi, şi care sunt la fel de uşor de „digerat” ca zahărul. Cel mai simplu sună astfel: glucide bune, glucide rele. Ce anume le califică într-o anumită categorie? Răspunsul vine odată cu clasificarea glucidelor.
♦ Glucidele care aduc energie se împart în zaharuri şi amidonoase (în engleză: „sugars and starch”). Acestora li se adaugă glucide care contribuie la digestie, dar fără a furniza energie (fibrele din categoria polizaharidelor). Asociaţia diabetologilor americani (ADA) recomandă această clasificare în locul celor clasice în glucide simple şi complexe.
♦ Zaharurile („sugars”) cuprind zaharoza, fructoza, glucoza, lactoza etc. (glucide din categoria mono- şi dizaharidelor), prezente sau adăugate în alimente. Ele au efecte diferite asupra metabolismului glucidic şi lipidic, sunt digerate diferit, motiv pentru care în general sunt percepute ca „bune sau rele”.
♦ Zahărul ca atare are un efect puternic de stimulare a producţiei de insulină (hormon lipogenetic, deci care îngraşă), fiind considerat, în mod natural, mai rău decât alte glucide, de exemplu fructoza, care dă senzaţia de dulce stimulând mai puţin producţia de insulină.
♦ Diferenţierile de acest tip sunt baza conceptului de „indice glicemic” (vezi), reperul cel mai cunoscut în diferenţierea glucidelor ca „bune” sau „rele”.
♦ În ce priveşte alimentele care conţin amidon („starch”), ele sunt la rândul lor diferite între ele, în funcţie de celelalte componente pe care le conţin (fibre, micronutrienţi). Din aceste diferenţe, precum şi din influenţa asupra glicemiei, care rezultă inclusiv din conţinutul de fibre (indicele glicemic, din nou), rezultă diferenţierile în „bune” sau „rele”, despre care se discută în raport cu pâinea albă/pâinea neagră, orezul alb/orezul brun, cerealele de diferite tipuri etc.
♦ În fine, a treia categorie, fibrele alimentare sunt larg percepute ca şi componente alimentare „bune”. Doi factori contribuie la această percepţie: pe de o parte faptul că fibrele au efecte benefice demonstrabile, şi pe de altă parte faptul că în populaţie s-a constatat într-o mare proporţie un consum de fibre sub recomandările oficiale (14 g la 1000 kcal), făcând logică încurajarea consumului (vezi)
♦ Ţinând cont de aceste clasificări, trebuie ştiut că glucidele complexe, „bune” trebuie să constituie baza alimentaţiei. Alimentele care furnizează „glucide bune” sunt: pâinea şi cerealele, cartofii, orezul, pastele făinoase, fructele şi legumele, şi lactatele, dar nu în orice fel şi în orice cantitate.
♦ În schimb glucidele „rele”, în mod particular zahărul, trebuie să-şi găsească fie locul lor, fie înlocuitorul lor în alimentaţie.
Cuvinte cheie: glucide, carbohidraţi, hidraţi de carbon, tipuri, clasificare, simple, complexe, ‚bune’, ‚rele’, fibre
top
FORUM SI COMENTARII (nu necesita inregistrare)