Diabetul tip 2: noţiuni de bază

Diabetul zaharat tip 2 este cea mai frecventă formă de diabet, reprezentând peste 85% din totalul cazurilor de diabet. Persoana tipică cu diabet tip 2 este supraponderală şi prezintă, cel mai frecvent, boli metabolice asociate: hipertensiune arterială, dislipidemii (valori anormale ale grăsimilor din sânge, mai frecvent ale trigliceridelor), obezitate, în special prin dispoziţie a grăsimii în zona abdominală, steatoză hepatică (ficat gras). În familiile pacienţilor cu diabet tip 2 se pot identifica, în multe cazuri, persoane cu diabet tip 2.

Denumirea de diabet tip 2 provine din delimitarea istorică a principalelor două tipuri de diabet: diabetul tip 1 şi diabetul tip 2, două boli cu mecanisme diferite de apariţiei şi implicaţii diferite pe termen lung. Acestor tipuri de diabet li se asocia, în deceniile trecute, şi una din sintagmele “insulinodependent” (referitoare la tipul 1) sau “non-insulinodependent” (referitoare la tipul 2). Întrucât referirea la “dependenţa de insulină” pretează, în continuare, la confuzii, în toate recomandările oficiale se vorbeşte de tip 1, tip 2, şi alte tipuri de diabet, fără a mai menţiona dependenţa de insulină, chiar dacă, din raţiuni practice, pe documentele medicale se menţionează, pentru persoanele cu tip 2 tratat cu insulină, prezenţa acestui tratament (termenii cei mai frecvenţi fiind: “insulinonecesitant” sau “insulinotratat”). Tot pentru a evita confuziile, de foarte mulţi ani titulatura oficială cuprinde cifre arabe (diabet tip 1, tip 2) în loc de cifre romane (diabet tip I, diabet tip II).

Importanţa diagnosticului diabetului tip 2 este deosebită, nu doar din punct de vedere al terapiilor posibile, dar şi din punctul de vedere al complicaţiilor cardiovasculare, care sunt o problemă serioasă în diabetul tip 2, şi care trebuie evaluate încă de la diagnostic. Valorile glicemice care atrag atenţia asupra unui risc crescut de diabet zaharat încep de la 100 mg/dl, valorile între 110 şi 125 fiind întotdeauna un semnal de alarmă, iar valorile repetat peste 125 mg/dl, dimineaţa, din venă, reprezintă un criteriu standard pentru diagnosticul diabetului zaharat. Orice valoare crescută a glicemiei trebuie să determine o discuţie cu medicul, în primul rând cu medicul de familie, care, la 2 glicemii în afara limitelor normale (70-100 mg/dl) va îndruma pacientul spre un consult de diabetologie destinat stabilirii clare a diagnosticului şi a riscurilor la care persoana este expusă.

Odată stabilit diagnosticul tip 2, pacientul va primi primele noţiuni în cabinetul medicului diabetolog, ulterior îşi va gestiona singur tratamentul, care constă în cele mai multe cazuri în regim alimentar, activitate fizică şi medicamente (destinate nu doar glicemiei, ci întregului organism cu diabet), dintre care, atunci când este nevoie pentru a aduce glicemia la normal şi a reduce riscul de complicaţii, face parte şi insulina.

Scopul tratamentului diabetului tip 2 este, indiferent că persoana are sau nu vreun simptom, prevenirea complicaţiilor diabetului, care sunt adevăratul duşman al persoanei cu diabet, cu atât mai mult cu cât şi o mare parte din aceste complicaţii, pot trece, ca majoritatea cazurilor de diabet, neobservate la timp, datorită absenţei simptomelor.

Autor: dr. Adrian Copcea, medic specialist diabetolog, Cluj-Napoca
Publicat: 21 august 2011