trafic.ro ranking

trafic.ro Se poate defini comportamentul alimentar normal? | Nutritionist Cluj

Se poate defini comportamentul alimentar normal?

Definirea “normalului” şi a “anormalului” în medicină a fost întotdeauna o provocare. Cu atât mai dificilă este provocarea în cazul alimentaţiei, şi, mai mult, a comportamentului alimentar, ce presupune printre altele şi reacţiile psihologice la alimente, iar despre “normal” în psihologie se poate dezbate la nesfârşit. Dacă pentru ceea ce intră în compoziţia alimentelor există numeroase repere pentru: minim, maxim, recomandat, deficitar, excesiv, sigur, riscant, tolerabil, predispozant, protectiv etc., în schimb pentru comportamentul alimentar normalul este mai greu de găsit o definiţie precisă: câte mese? câte gustări? ce să conţină? cum să se prepare? când? în ce proporţie? în ce combinaţie? etc. Specialităţi clasice precum nutriţia, igiena alimentaţiei dar şi specialităţi moderne precum nutrigenetica sau nutrigenomica se străduie în permanenţă să găsească răspunsuri, dar acestea, odată găsite, mai trebuie să parcurgă un drum lung până la practică, unde se întâlnesc cu Omul. Iar între timp, industria, comerţul şi pseudo-medicina fac profituri mari pe seama sănătăţii unor populaţii întregi.

În ciuda acestor limite, există repere clare pentru comportamentul alimentar normal. Nu poate fi anormală o alimentaţie care conduce, în cazul copiilor, la o creştere armonioasă, iar în cazul adulţilor la o stare de sănătate reflectată într-o greutate şi compoziţie corporală normală, stabilă, absenţa bolilor, prezenţa stării de bine fizic, psihic şi social, riscuri minime pe termen lung. Persoanele care întrunesc astfel de criterii nu au de ce să transforme alimentaţia într-un comportament calculat în detaliu, pentru că alimentaţia nu trebuie să se fie un obicei matematic, ci o parte din viaţă, alături de mişcare, echilibru psihic etc. Poate paradoxal, exact aceleaşi recomandări trebuie urmate şi de persoanele cu afecţiuni metabolice sau nutriţionale, cărora nu li se va recomanda niciodată să se îndepărteze de la normal, ci, dimpotrivă, să se apropie de el, prin corectarea devierilor cele mai mari de la normal sau a celor cu impactul cel mai mare asupra bolii respective.

Ca şi ultimă încercare de definiţie, normalul s-ar putea deduce prin opoziţie faţă de definiţiile anormalului, pe care ştiinţa a fost nevoită să le observe sau să le creeze.

Cuvinte cheie: comportament alimentar sănătos, normal



FORUM SI COMENTARII (nu necesita inregistrare)

top
free counters