Cum se tratează anorexia şi bulimia nervoasă?

♦ Tratamentul anorexiei şi bulimiei nervoase se realizează pe două planuri: psihologic şi medical.

♦ Principala intervenţie este psihoterapia, sub forma terapiei cognitiv-comportamentale sau a altor intervenţii dirijate de psihologi şi psihiatri specializaţi (psihoterapie interpersonală, terapie psihodinamică focală etc.). În cazul anorexiei sunt deosebit de importante intervenţiile ce implică familia.

♦ Tratamentul medical vizează numeroasele implicaţii ale anorexiei şi bulimiei. Se indică întotdeauna intervenţii nutriţionale, la care se pot adăuga, în funcţie de situaţie şi cu precauţii speciale, medicamente adresate complicaţiilor.

♦ Terapia nutriţională în anorexie are ca rol principal creşterea în greutate. În multe situaţii creşterea ponderală în sine contribuie la remiterea unei mari părţi a manifestărilor clinice. Realimentarea se recomandă, în majoritatea situaţiilor, în condiţii de ambulator, însă anumite situaţii impun spitalizarea. Antidepresivele nu sunt de primă intenţie, datorită riscurilor cardiace ce pot acompania cazurile severe. Suplimentarea estrogenică pentru corectarea bolii osoase din anorexie nu este încă universal recomandată. În schimb se recomandă suplimente minerale şi vitaminice, cu diferite scopuri: calciu şi vitamina D pentru ameliorarea metabolismului osos, zinc pentru corectarea deficitului (frecvent întâlnit, şi, posibil, implicat în mecanismele bolii) etc. Acestea trebuie administrate sub supraveghere medicală.

♦ În cazul bulimiei se indică mai frecvent antidepresive (în general inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei), dar spitalizarea este arareori necesară. Anumite atenţionări specifice se fac la persoanele care apelează la vărsături (evitarea alimentelor acide, care pot accentua problemele dentare).

♦ Intervenţiile nutriţionale în tulburările de comportament alimentar (în principal în anorexia şi bulimia nervoasă) au ca scop restabilirea unui comportament alimentar normal, mai exact a unui comportament determinat de semnale fiziologice (foame, apetit, saţietate), şi nu de sentimente (teamă, lipsă de control, vină etc.). Acest drum nu este uşor, şi necesită de cele mai multe ori o muncă de echipă ce implică nu doar medici şi psihologi, ci chiar familia şi anturajul persoanei cu acest tip de probleme.

Cuvinte cheie: tratament, anorexie nervoasă, bulimie nervoasă, medicamente

top