trafic.ro ranking

trafic.ro Cum se diagnostichează dislipidemiile? | Nutritionist Cluj

Cum se diagnostichează dislipidemiile?

Diagnosticul dislipidemiilor se face pe baza profilului lipidic. Acesta cuprinde, după recomandările actuale, 4 analize: colesterol total, trigliceride, HDL-colesterol (“colesterol bun”) şi LDL-colesterol (“colesterol rău”). Dintre acestea, LDL-colesterolul nu trebuie dozat decât în situaţii deosebite, el putând fi calculat pe baza unei formule, dacă sunt dispobilie celelalte 3 analize, şi dacă trigliceridele nu depăşesc un anumit nivel (400 mg/dl). Pe buletinele de analize veţi mai putea găsi o fracţiune lipidică numită “VLDL”, care veţi observa că este de 5 ori mai mică decât trigliceridele. În schimb nu ar trebui să găsiţi în buletinul de analize dozarea de “lipide totale”, o analiză care, în mod surprinzător, se mai realizează în anumite laboratoare din România, deşi nicăieri în lume nu se mai recomandă.

Dintre toate aceste analize, cea mai importantă este LDL-colesterolul (“colesterolul rău”), fracţiune a colesterolului care are legătură directă cu evenimentele cardiovasculare, într-o manieră previzibilă: cu cât valorile LDL sunt mai mari, cu atât riscul pentru evenimente cardiovasculare este mai mare. Explicaţia este medicală: particulele LDL sunt aterogene (intră direct în procesul de ateroscleroză), îngroşând pereţii vaselor de sânge până la nivele la care sângele nu mai poate ajunge la destinaţie, provocând suferinţa diferitor organe: inimă (angină pectorală, infarct miocardic), creier (accident vascular cerebral), picioare (arteriopatie cronică obliterantă) etc. Aceste lucruri trebuie cunoscute în măsura în care motivul pentru care se tratează dislipidemiile este adesea mai greu de înţeles, boala este asimptomatică, şi legătura cu alimentaţia este de multe ori supraevaluată.

În cadrul consultului de specialitate, valorile se interpretează în funcţie de contextul global al pacientului. În acest context, se au în vedere şi valorile “standardizate” pentru colesterolul LDL. Astfel, se consideră că un LDL-colesterol sub 100 mg/dl este optim, între 100 şi 129 este “aproape de optim”, 130-159: “uşor crescut”, 160-189: “crescut” şi peste 190 “foarte crescut”.

HDL-colesterolul urmează un tipar invers, fiind anormal atunci când este scăzut (sub 40/50 la bărbaţi/femei), şi normal sau bun atunci când este peste 60 mg/dl.

Colesterolul total este o sumă a HDL-colesterolului, LDL-colesterolului şi VLDL-colesterolului, motiv pentru care în ultimii 9 ani se evită definirea de valori normale, proporţia de particule rele şî bune putând modifica semnificativ interpretarea. Totuşi, ca reper în cazul în care nu se poate cunoaşte ponderea fracţiunilor, se consideră de dorit valori sub 200 mg/dl, valorile sunt considerate “la limită” între 200 şi 239, şi crescute când sunt peste 240.

În cazul trigliceridelor, normalul este mai bine definit: sub 150 mg/dl, valorile “la limită” sunt între 150-199, şi valorile crescute peste 200. Semnificaţia valorilor mari a trigliceridelor trebuie discutată cu medicul, în mod individual.

Articole pe aceeaşi temă: Ce sunt dislipidemiile?; Sunt dislipidemiile periculoase?; Cum se tratează dislipidemiile?; Ce medicamente se recomandă în dislipidemii?

Cuvinte cheie: dislipidemii, diagnostic, profil lipidic, colesterol, LDL, HDL, trigliceride



FORUM SI COMENTARII (nu necesita inregistrare)

top
free counters